la, la, la

Aseara ma uitam la un episod din StarTrek, TNG: Darmok la care m-a intrigat un mod de comunicare printr-un limbaj metaforic. Ideea era asa: vorbitorii nu foloseau o gramatica (precum cea a limbii romane) pentru exprimare ci exemple din mitologia lor.

Astazi cand am ajuns de la facultate, in regie rasunau vocalizele unui tigan afon. O alta forma de comunicare, neinteleasa de altfel. Un amic de-al meu, odata a spus: 'pentru fete, am o limita de prostie cand le agat. Daca depaseste peste acea limita, renunt'. Pentru mine cand vine vorba de muzica manelele nu intra in categoria de muzica pe care o pot asculta, si cu atat mai putin vocalize.