gandaci

Am gasit pe http://www.diseara.ro/ro/fun/bancuri/ povestea interesanta a unui gandac din regie si nu m-am putut abtine sa nu o pun aici.

---

Univers. Calea Lactee. De la Soare, a treia la dreapta. Pamant. Tara o gasesti usor; se-aud manele si e acoperita de coji de seminte. Romania. Anul - 2006. Luna - februarie. Ziua a saptea (cand nu mai e nimic de facut). Este ora 12:01 si 34 de secunde. Un cersetor care isi permite sa se imbete in fiecare seara, doarme zambind pe un calorifer intr-un hol si vorbeste in somn. In aceeasi secunda, un tanar se intoarce acasa si isi cumpara cu ultimii 50.000 o shaorma, desi stie ca va regreta apoi ca nu si-a luat o bere.

Altundeva, exact la aceeasi ora, o fata, care altfel nu suporta alcoolul, trage o dusca sa prinda curaj sa intre in baie, in camin. Tot atunci, un pescarus de moda veche incearca sa prinda peste in Dambovita in timp ce toti prietenii lui cotrobaie in imensele gramezi de gunoi. Suntem in Regie.

Iar eu sunt Rocky. De la cockroach. La noi, gandacii de bucatarie, Rocky e un nume comun. Am auzit ca s-a facut si un film cu numele asta. De fapt, eu sunt Rocky 3. Pentru ca am 256 de frati, iar mama nu a stiut atatea nume... Stau in Regie de cand ma stiu. In anii nostri - 21; in anii vostri - vreo 3 saptamani. Am schimbat sistemul de masurare a timpului pentru ca multi gandaci aveau caderi nervoase pentru ca li se parea ca traiesc prea putin.

Acum macar putem sa fredonam "am doar optispe ani" si "ca la 20 de ani" fara sa ne simtim prost. Ascultam multa muzica prin camine. Eu sunt fan Omul cu sobolani si Parazitii. Nu stiu de ce, dar pur si simplu ma regasesc in muzica lor. Acum insa ne-am mutat intr-o camera unde se asculta numai manele. Cu toate insistentele mele, mama nu voia sa plecam. Zice ca noua ne face bine multa mizerie. Inainte stateam la doi rockeri, dar multi dintre fratii mei au murit de foame. Am mai ramas vreo 200 (asa a aproximat mama, ca era prea ocupata cu mutatul sa se apuce sa ne numere). Ne-am gandit de multe ori ca traim rau si c-ar trebui sa ne mutam din Regie, dar aici ne simtim ca acasa... Avem prieteni in toate caminele si, lucru invatat de la studenti, facem chefuri in fiecare seara. Regia e un loc unic, zic eu, desi n-am calatorit prea mult. Aici oamenii se culca dimineata la 5 si se trezesc la pranz de patru ori pe saptamana. In rest nu dorm deloc.

Studentii mananca la cantina (ca si noi, de altfel, cand iesim sa mancam in oras), dar cateodata mai sar peste mese. Niciodata insa peste beri. Regula de aur a studentului din Regie este "de bere se gasesc intotdeauna bani". Asta nu e tocmai bine pentru noi. In ciuda parerii proaste si prejudecatilor care exista in ceea ce ne priveste, sa stiti ca gandacii de bucatarie nu beau, nu fumeaza si nu fac sex neprotejat. In locuri deschise, unde putem fi calcati, adica... Se intampl a sa mai iesim si pe coridor, pentru ca multi studenti gatesc afara, la usa. Mancarea e cam fierbinte, dar ne-am obisnuit. Chiar ne amuzam copios cand se mai mira cate unul "Oau, ce repede a scazut mancarea!" Insa viata de camin nu e tot timpul roz pentru un gandac.

"Deratizare" e un cuvant care ne da fiori. Noroc ca ne-am obisnuit cu toate tipurile de otrava. Doar ne-am obisnuit noi cu zacusca, ce naiba... A, si mai nou au aparut niste impostori care vin, chipurile, sa deratizeze camerele, cu o sticla cu apa si detergent. V-ati prins, suntem pe mana cu ei! Simbioza, daca vreti. Ei iau 50.000 pe camera, iar noi facem pe mortii o ora - doua, apoi nu ne mai deranjeaza nimeni cateva saptamani. Daca vor sa disparem pentru cateva zile, ne-am inteles cu ei sa puna lapte si ciocolata in sticla. Mancam pe saturate si plecam intr-o excursie, dupa care revenim. Mergem prin oras. Apropo, Regia e paradisul cluburilor ieftine. Cred ca sunt mai putine cosuri de gunoi in Regie decat cluburi. Ceea ce nu pare sa deranjeze pe nimeni, iar pe noi cu atat mai putin. E mai usor s-ajungi la resturi daca sunt aruncate pe strada . In ultima vreme insa, in unele camine din Regie e prea multa mizerie chiar si pentru noi. Ca s a nu mai vorbesc de igrasie... Chiar am auzit doi studenti vorbind "ba, avem igrasie, dar macar nu avem gandaci". Pai normal...cum cred ei ca putem sta in mirosul ala?! Am inceput sa ne mutam in caminele de la strada, cele cateva renovate. Nu de alta, dar mai vin cateodata in vizita prietenii nostri din centru si ne e cam rusine sa-I primim in conditiile alea.

Aseara ne-am uitat toata familia, impreuna cu locatarii camerei, la "A bug's life", la calculator. Nu mi s-a parut ca aia ar fi avut cine stie ce viata. Daca vrea vreun regizor sa vada ce inseamna cu adevarat o viata fericita de gandac, sa vina in Regie!